Afecțiunile glandei tiroide, frecvent diagnosticate la persoanele cu diabet

Dr.-Cristina-Bloț.jpg

Diabetul zaharat și afecțiunile glandei tiroide reprezintă cele mai frecvente boli endocrinologice.

Cele două afecțiuni se influențează reciproc și sunt întâlnite frecvent în asociere. Cauzele cele mai frecvente ale hipofuncției tiroidiene sunt: autoimună și deficitul de iod. Hipotiroidismul are numeroase manifestări nespecifice cum ar fi: creșterea modestă în greutate, intoleranță la frig, piele uscată, oboseală excesivă, probleme cu memoria, depresie, tulburări de ciclu menstrual, constipație.

”Hipertiroidismul – excesul de hormoni tiroidieni – poate fi cauzat de boala Basedow-Graves cu substrat autoimun, un nodul sau mai mulți noduli toxici (care produc cantități excesive de hormoni), iatrogen la pacienții tratați cu hormon tiroidian, rareori un adenom de hipofiză. Simptomele sunt variate și includ: scăderea în greutate cu un apetit normal sau crescut, intoleranță la cald, transpirații excesive, palpitații, tremor al extremitatilor, anxietate, agitație, psihoza, accelerarea tranzitului intestinal, tulburări de ciclu menstrual”, explică dr. Cristina Bloț, medic specialist endocrinolog.

Studiul NHANES III, care a inclus peste 17 000 pacienți din SUA, a arătat o prevalență a hipotiroidismului de 4.6% și a hipertiroidismului de 1.3% în populația generală. Prevalențe mai mari, de 9.5% și 2.2% respective, au fost relevate de studiul de prevalență a bolilor tiroidiei din Colorado. Bolile tiroidei sunt mai frecvente la femei și la persoanele în vârstă.

Bolile tiroidei sunt mai frecvent diagnosticate la diabetici comparativ cu populația generală, așa cum arată studiile efectuate în țări multiple. Studiul lui Perros at all a demonstrat o prevalență generală de 13.4% a bolilor tiroidiene într-o populație diabetică, cu cea mai mare prevalență de 31.4% la femeile cu diabet zaharat de tip 1 și cea mai mică de 6.9% la bărbații cu diabet zaharat de tip 2. 12.3% a fost prevalența disfuncțiilor tiroidei într-o populație de pacienți diabetici din Grecia în 2010.

Bolile autoimune

Relația dintre bolile autoimune de tiroidă și diabetul zaharat de tip 1 este binecunoscută. ”Dintre toate bolile autoimune, afecțiunile tiroidiei sunt cel mai frecvent asociate cu diabetul zaharat de tip 1, care are substrat autoimun. Anticorpii anti peroxidază (ATPO) au fost găsiți la 38% dintre pacienții cu diabet zaharat de tip 1. Acești anticorpi sunt specifici pentru tiroidita cronică autoimună Hashimoto și au rol predictiv pentru dezvoltarea hipotiroidismului clinic. Asocierea dintre diabetul zaharat de tip 1 și bolile autoimune tiroidiene este cunoscută ca sindromul poliglandular autoimun de tip 3. Cercetările științifice au descoperit o serie de gene care conferă susceptibilatate genetică crescută atât pentru diabet cât și pentru disfuncția tiroidiană autoimună”, mai explică specialistul.

Hipertiroidismul, care reprezintă un exces de hormoni tiroidieni, cauzează sau agravează hiperglicemia. Mecanismele sunt multiple și includ: scăderea timpului de înjumătățire a insulinei, creșterea absorbtiei intestinale a glucozei, creșterea producției hepatice de glucoză. Persoanele cu diabet diagnosticate cu hipertiroidism pot să constate că controlul glicemic nu mai este optim și să aibă hiperglicemie mai severă decât înainte. De asemenea, pacienții cu boală Basedow-Graves, caracterizată prin producție crescută de hormoni tiroidieni, care au oftalmopatie Graves (afectare oculară produsă de hipertiroidism) și diabet zaharat, au risc mai mare de neuropatie a nervului optic, care poate duce la orbire.

Hipotiroidismul, o scădere a producției de hormoni tiroidieni, reduce producția de glucoză și duce la o scădere a necesarului de insulină, dacă nu este tratat corespunzător. Persoanele cu diabet zaharat de tip 1 pot avea episode repetate de hipoglicemie începând cu 12 luni înainte de diagnosticul de hipotiroidism, în comparație cu cele fără diabet. Tratamentul cu hormon tiroidian duce la ameliorarea controlului glicemic. Hipotiroidismul este un factor de risc pentru sindromul metabolic, caracterizat prin: circumferință abdominală crescută, creșterea trigliceridelor și scăderea HDL-colesterolului, hiperglicemie a jeun, tensiune arterială crescută. În cazul unui pacient nou diagnosticat cu sindrom metabolic, se recomandă dozarea TSH și T4, eventual ATPO, pentru confirmarea sau excluderea hipotiroidismului.

Complicații microvasculare

Afecțiunile glandei tiroide au o influență negativă și asupra complicațiilor microvasculare ale diabetului. Hipotiroidismul se asociază cu un risc crescut de dezvoltare sau agravare a nefropatiei (afectare renală cauzată de diabet) și retinopatiei (afectarea ochilor cauzată de diabet). ”Ca urmare, este rezonabil ca și la pacienții cu diabet zaharat de tip 2 să dozăm TSH și hormonii tiroidieni. Diagnosticul afecțiunilor tiroidiene presupune corelarea simptomelor cu analizele de laborator. În general, dozarea TSH, free T4 și free T3, este suficientă pentru diagnostic. Determinarea anticorpilor ATPO și TRAb se recomandă pentru clarificarea etiologiei. Ecografia glandei tiroide este un test adițional care relevă structura glandei, dar nu oferă răspunsuri legate de funcție”, atrage atenția endocrinologul.

Plan terapeutic

În funcție de etiologie și de severitatea anomaliilor biochimice, afecțiunile glandei tiroide se tratează tiroidă fie cu hormon tiroidian, fie cu medicamente antitiroidiene, iar, în unele cazuri, cu iod radioactiv sau tiroidectomie.

Planul terapeutic pentru diabetul zaharat cuprinde obligatoriu, pe lângă medicamente orale sau insulină, un regim dietetic și de activitate fizică. Pastele făinoase și produsele de panificație au indice glicemic mare și se recomandă în cantități moderate, fiind de preferat, în general, cele integrale. Aceste produse sunt importante pentru aportul de fibre, care scade riscul cardiovascular. Fructele și legumele au indice glicemic mic.

Persoanele cu afecțiuni tiroidiene sunt sfătuite să aibă un stil de viață sănătos, atât din punct de vedere alimentar cât și al activității fizice, să mențină o greutate corporală în limite normale, pentru a reduce riscul dezvoltării diabetului zaharat.

Pentru persoanele cu afecțiuni tiroidiene cu substrat autoimun nu se recomandă suplimentarea cu cantități excesive de iod, deoarece acesta poate agrava funcția tiroidiană. ”Cantitățile excesive de soia pot interfera cu absorbția hormonilor tiroidieni. Există dovezi științifice limitate care arată că soia în exces poate agrava funcția tiroidiană la persoanele cu hipotiroidism subclinic. Cercetările din domeniul nutriției în afecțiunile glandei tiroide sunt puține și nu au relevat nici un beneficiu al diverselor suplimente care sunt comercializate <pentru sănătatea tiroidei>. Acestea includ: tirozină, seleniu, acid carnosic, metionina, vitamina A, vitamina D, iod organic, acid linoleic, acizi grași omega-3. Tiratricolul este un produs al metabolismului hormonului tiroidian T4 care induce manifestări de hipertiroidism. Suplimentele naturiste care conțin tiratricol trebuie evitate. Ca urmare, ghidurile Asociației americane a Endocrinologilor Clinici nu recomandă niciun fel de suplimente care pretind că îmbunătățesc funcția tiroidiană fără dovezi științifice solide”, mai spune dr. Cristina Bloț.

scroll to top