Pacienții cu diabet zaharat de tip 1 se confruntă în continuare cu dificultăți majore în accesarea pompelor de insulină și a senzorilor de monitorizare a glicemiei, atrage atenția Rodica Molnar, președinte Asociația Copiilor și Tinerilor Diabetici Mureș (ASCOTID). Ea spune că lipsa de transparență a listelor de așteptare și criteriile de eligibilitate considerate discriminatorii îi obligă pe mulți pacienți să suporte costuri foarte mari din propriul buzunar.
În prezent, există un circuit bine stabilit pentru accesarea dispozitivelor: pacientul depune dosarul împreună cu medicul diabetolog, iar acesta ajunge la centrul de diabet din județul de reședință. Problema apare însă în momentul în care dosarul intră pe lista de așteptare. „Din păcate, aceste liste nu sunt publice. Pacienții nu știu cine este primul, cine este ultimul și nici când urmează să primească dispozitivele. Sună constant și primesc mereu același răspuns: «reveniți», «nu știm», «nu avem fonduri»”, a declarat Rodica Molnar cu ocazia mesei rotunde ”Diabetul Zaharat în România 2026: Dialog și Parteneriat pentru Sănătate”, organizată de Asociația Copiilor și Tinerilor Diabetici Mureș (ASCOTID), la 20 de ani de activitate în sprijinul pacienților.
Președinta ASCOTID consideră că pacienții nu ar trebui să fie supuși unui stres suplimentar pentru a beneficia de tehnologii esențiale în gestionarea bolii. Asociația intervine constant atât la nivelul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și al caselor județene, cât și în relația cu spitalele, pentru a solicita mai multă transparență și predictibilitate.
„Vrem ca fiecare pacient să știe când îi vine rândul. În prezent, oamenii stau pe listă fără să aibă nicio perspectivă. Mulți ajung să își cumpere dispozitivele din fonduri proprii, iar costurile sunt foarte mari. Diabetul este o boală costisitoare și presupune cheltuieli permanente”, a explicat Rodica Molnar.
Un alt punct critic semnalat de asociație este legat de criteriile de eligibilitate pentru noile pompe de insulină. „Pacienții cu glicemii foarte mari devin eligibili tocmai din cauza dezechilibrului metabolic, iar cei care își gestionează corect boala sunt dezavantajați. Considerăm că este discriminatoriu și solicităm de doi ani eliminarea acestor criterii absurde și restrictive și a limitei de vârstă de 26 de ani”, a afirmat președinta ASCOTID, considerând că toți pacienții au dreptul la noile tehnologii.
Ea a subliniat și faptul că nu toți pacienții își doresc aceleași tehnologii. „Unii preferă senzorii și stiloul injector, alții sunt mulțumiți de dispozitivele mai vechi. Nu toată lumea poate sau dorește să folosească tehnologia nouă. Însă nu este corect ca un tânăr care folosește o pompă performantă să fie obligat să renunțe la ea doar pentru că depășește limita de vârstă”.
ASCOTID critică și modul în care sunt acordate consumabilele pentru pompele de insulină și senzorii de glicemie, prin internare de zi, susținând că procedura generează cheltuieli inutile pentru sistem. „Pacientul nu beneficiază de tratament suplimentar, consultații sau analize, iar acei bani ar putea fi folosiți pentru senzori și consumabile.
Noi am propus modelul aplicat în alte țări: instalarea pompei să se facă în spital, iar consumabilele să fie eliberate în farmacii pe bază de rețetă”, a explicat Rodica Molnar.
Potrivit acesteia, autoritățile invocă frecvent costurile ridicate, însă diferențele de preț între sistemele performante și cele decontate actual nu ar fi semnificative. „Am propus inclusiv plafonarea prețurilor, așa cum s-a făcut pentru insulină și testele de monitorizarea glicemiei, dar de multe ori nu primim niciun răspuns la solicitările noastre”, a mai spus președinta ASCOTID.
Ea a mai atras atenția și asupra situației tinerilor care își pierd eligibilitatea dacă nu își continuă studiile după terminarea liceului. „Dacă un copil împlinește 18 sau 19 ani și nu merge la facultate, nu mai beneficiază de pompă. Normele spun clar că sprijinul se acordă până la 26 de ani, însă nu explică ce se întâmplă după această vârstă sau cu pacienții care și-au cumpărat singuri pompele. Statul ar putea măcar să deconteze consumabilele prin programul național, însă nu este specificat acest lucru în norme”, a declarat Rodica Molnar. În opinia reprezentanților pacienților, mulți dintre cei afectați ar fi dispuși să suporte o parte din costuri pentru a avea acces la tehnologii moderne. „Diferența dintre o pompă de ultimă generație și una mai veche este de aproximativ 1.000 de euro. Pentru părinți și pentru pacienți, însă, viața și siguranța copiilor lor sunt mai importante decât orice buget”, a concluzionat Rodica Molnar.
