Diagnosticat cu diabet – cel mai important efect al activității fizice în cazul pacienților cu diabet este creșterea sensibilității la insulină.
Prin urmare, aceștia vor avea un necesar de insulină mai redus, corecțiile insulinice pentru hiperglicemie vor intra mai repede în acțiune, iar creșterile glicemice post-prandiale (glicemia de după masă) vor fi mai puțin însemnate. ”În termeni medicali, practicarea sportului în diabet se asociază cu ameliorarea glicemiilor (aspect evidențiat și de îmbunătățirea HbA1c%) și reducerea variabilității glicemice (oscilații glicemice mai puțin severe pe parcursul unei zile)”, explică dr. Mihai Comșa.
Specialistul a detaliat, pe www.changingdiabetes.ro, și pașii de urmat pentru pacienții fără experiență care vor să înceapă un plan de activitate fizică.
- Alegerea tipurilor de activitate fizică ce implică preponderent efort aerob (alergare, mers, urcat de scări, mers pe bicicletă, mers pe bandă, bicicleta eliptică, sporturi care implică deplasare, precum fortbal, baschet, tenis etc).
- Stabilirea unei durate a sesiunii de antrenament de minimum 30 de minute (și, de preferat, să nu depășescă o oră de antrenament continuu).
- Nivelul de efort trebuie să fie unul moderat (un nivel la care să poate susține o conversație cu altă persoană) în primele săptămâni de la inițierea antrenamentelor.
- Verificarea glicemiei înainte de începutul efortului este obligatorie!
- Dacă glicemia este mai mare de 250 mg/dl se va amâna începutul activității până când glicemia coboară sub acest prag.
- Dacă la momentul preconizat al debutului activității fizice dintr-o zi de antrenament glicemia este în intervalul 90-140 mg/dl, se recomandă consumul a 15-20 g HC lenți sau lenți și rapizi (în proporții similare) înainte de începerea sensiunii. Dacă sesiunea depășește 30 de minute de efort, un aport suplimentar de 10-15g HC după 30 minute este util în multe cazuri pentru a preveni hipoglicemia.
- Doza de insulină de la masa care precedă un antrenament (adică în timpul antrenamentului există insulină rapidă activă injectată la masa anteriorară) trebuie diminuată cu circa 20-30%.
- Doza de insulină de la masa de după antrenament impune, de asemenea, o reducere a cantității de insulină cu 20-30% (sau chiar mai mult, însă aceste procente sunt foarte variabile la fiecare pacient în parte).
- După o sesiune de antrenament, creșterea sensibilității la insulin mărește riscul de a dezvolta hipoglicemie în cursul nopții, fiind indicată și o reducere a dozei de insulină bazală sau consumul unei cantități de HC lenți (15 – 20 g) înainte de culcare.
- La pacienții cu pompă de insulină se recomandă reducerea ratei bazale cu 30-50% atât pe întreaga durată a antrenamentului, cât și în cele 2 ore premergătoare. Totdată, la acești pacienți, în următoarele 8-12h după antrenament se recomandă o reducere a ratei bazale cu 15-30% pentru a preveni riscul de hipoglicemie. Reducerea ratelor bazale se va realiza prin folosirea funcției Temporal Basal Rate (Rată bazală temporară) a pompei.
- În cazul în care în timpul antrenamentului apare hipoglicemie, se indică oprirea efortului până la corectarea glicemiei și continuarea lui ulterior.
- Pe lângă obișnuirea cu regimul de antrenament, această perioadă trebuie folosită de pacienți și pentru a observa cum evoluează glicemiile lor în timpul efortului.
- Testarea glicemiei înainte de efort, dar și după, este foarte importantă pentru a preveni hipo sau hiperglicemiile. De asemenea, un glucometru trebuie să fie la îndemână, pentru a putea permite dozarea glicemiei la nevoie.
- Folosirea unui senzor de glicemie aduce beneficii suplimentare în timpul activității fizice, putându-se astfel evita mai ușor derapajele glicemice și observa tendințele de evoluție grafică a glicemiei.
