Alimentația sănătoasă, activitatea fizică și sprijinul pentru schimbarea comportamentelor trebuie să stea la baza îngrijirii copiilor și adolescenților cu obezitate, potrivit unor noi ghiduri globale publicate de OMS. Recomandările subliniază că tratamentul trebuie adaptat vârstei și nevoilor fiecărui copil, cu implicarea familiei și monitorizare pe termen lung.
În 2024, aproximativ 170 de milioane de copii și adolescenți cu vârste între 5 și 19 ani trăiau cu obezitate. Dintre aceștia, 70 de milioane aveau între 5 și 9 ani, iar 100 de milioane între 10 și 19 ani. Prevalența obezității în această grupă de vârstă s-a cvadruplat din 1990, crescând de la 2% la 8%, potrivit datelor prezentate în comunicat.
Obezitatea este o boală cronică, recidivantă, ale cărei consecințe pot apărea încă din copilărie. Aceasta crește riscul de diabet de tip 2 și de boli cardiovasculare și poate afecta sănătatea emoțională, relațiile sociale și calitatea vieții.
Noile recomandări susțin intervențiile structurate privind alimentația, mișcarea și schimbarea comportamentelor, oferite separat sau în programe care combină mai multe forme de sprijin. Instrumentele digitale de sănătate pot fi utilizate condiționat, sub supravegherea părinților sau a persoanelor care îngrijesc copilul.
Pentru copiii cu vârste între 0 și 9 ani, ghidurile nu recomandă medicamente, chirurgie bariatrică sau dispozitive pentru slăbit. În cazul adolescenților între 10 și 19 ani, tratamentul cu medicamente aprobate poate fi luat în considerare numai dacă un program supravegheat, care combină intervenții asupra stilului de viață, nu a obținut rezultatele dorite. Chirurgia bariatrică poate fi o opțiune în condiții stricte, pentru adolescenții cu obezitate severă.
O componentă importantă a îngrijirii este sprijinul pentru sănătatea mintală. Anxietatea, depresia, stima de sine scăzută și dificultățile de reglare emoțională pot contribui la alimentație nesănătoasă, inactivitate fizică și izolare socială. În același timp, stigmatizarea și hărțuirea pot agrava dificultățile emoționale.
Tratamentul trebuie să urmărească îmbunătățirea stării generale de sănătate și a calității vieții, dincolo de scăderea în greutate. Recomandările subliniază și necesitatea unor măsuri publice care să facă alimentația sănătoasă și activitatea fizică mai accesibile și mai ușor de integrat în viața de zi cu zi.
