Peste jumătate de miliard de persoane (bărbați, femei și copii de toate vârstele) trăiesc cu diabet în întreaga lume, iar acest număr este estimat să ajungă la 1,3 miliarde de oameni în următorii 30 de ani. ”Diabetul este o boală care generează dizabilități mai mult sau mai puțin vizibile. Pacienții cu diabet au numeroase comorbidități, inclusiv musculoscheletale, dar pot ameliora aceste probleme printr-un program de reabilitare fizică”, a explicat dr. Anatoli Covaleov, manager Spitalul Clinic de Recuperare, Medicină Fizică și Balneologie Eforie Nord (EFOSAN), în cadrul Școlii de vară a pacienților cronici organizată de Asociația Transplantaților din România.
Care sunt cele mai des întâlnite complicații musculoscheletale ale diabetului?
Complicațiile musculoscheletale pot apărea frecvent la diabetici. La nivelul mâinii apare acea artropatie diabetică – înțepenirea articulațiilor mici ale degetelor, maladia Dupuytren, sindromul de tunel carpian. La nivelul umerilor apare periartrita scapulohumerală, uneori extrem de dureroasă în timpul nopții, afecțiune care ajunge destul de târziu la partea de recuperare medicală. La nivelul oaselor apare osteoporoza sau hiperostoză scheletală difuză – se formează ciocuri la nivelul coloanei, pe vertebre, care ajung să se unească și să se rigidizeze, pacientul nemaifiind capabil să efectueze mișcări de flexie, extensie, etc.
Ce pot face persoanele care se confruntă cu afectarea masei musculare?
La nivelul mușchilor se instalează atrofia- scăderea masei musculare. Oricum, după vârsta de 40 de ani se instalează sarcopenia – fiecare persoană pierde între 0,5 și 1% din performanța musculară. De aceea, persoanele din categoria de vârstă 40-50 de ani ar trebui să facă, de minimum trei ori pe săptămână, un program de activitate fizică moderată. Pentru cei din categoria 50- 60 de ani sunt necesare minimum patru zile pe săptămână de activitate fizică, iar pentru cei de peste 60 de ani este de preferat activitatea fizică zilnică.
Activitate fizică moderată înseamnă mers alert – intensitatea trebuie să fie de așa natură încât să nu ne permită o conversație facilă cu persoana de lângă noi.
Care sunt cele mai mari riscuri la astfel de afecțiuni?
Osteoporoza are o prevalență mare. Sarcopenia este de trei ori mai frecventă la pacienții cu diabet zaharat decât la persoanele fără această afecțiune. Ambele afecțiuni dau noțiunea de osteosarcopenie, care vine cu un risc crescut de fracturi vertebrale sau periferice la pacienții cu diabet zaharat. Dacă adăugăm la acești pacienți și fenomenul de polineuropatie (senzitivă sau motorie, cu tulburări de echilibru), crește și mai mult riscul de căderi și de fracturi. O fractură de șold necesită protezare. O fractură de coloană vertebrală este destul de greu de tratat. De aceea, în anumite țări din Europa, în special în țările nordice, există echipamente medicale gândite de așa manieră încât să genereze programe de kinetoterapie în scopul diminuării riscului de cădere. Ne dorim să avem și la spital astfel de echipamente.
Ce tipuri de tratamente se pot efectua în cadrul unității de recuperare?
Spitalul Clinic de Recuperare, Medicină Fizică și Balneologie Eforie Nord oferă programe de Recuperare medicală în scop profilactic, terapeutic și de recuperare pentru o gamă largă de afecțiuni. Spitalul dispune de o bază mare de tratament – Laboratorul RMFB nr 2, este dotat cu echipament și aparatură modernă specifică pentru procedurile clasice de electroterapie, termoterapie, laserterapie, magnetoterapie, kinetoterapie și masaj terapeutic, dar există și posibilitatea terapiilor care folosesc factorii naturali de cură specifici litoralului Mării Negre și lacului Techirghiol din apropiere – apa sărată și nămolul sapropelic din lacul Techirghiol – sub forma hidrokinetoterapiei la bazin și a băilor de nămol la cadă, funcționale tot timpul anului.
Dezvoltarea spitalului în perioada următoare este orientată către achiziția de aparatură medicală modernă prin care să se diversifice serviciile medicale oferite, modernizarea infrastructurii actuale, creșterea accesibilității pacienților la serviciile spitalului prin suplimentarea personalului din ambulatoriul de specialitate, facilitarea programărilor la procedurile terapeutice, modernizarea bazei de tratament, dezvoltarea personalului și achiziția de noi competențe care să sprijine activitatea medicală, modernizarea și valorificarea eficientă a sectoarelor de activitate cu servicii sezoniere (băi reci și solarul maritim).
