Cu o evoluție impresionantă a programului de diabet în ultimii 18 ani, cu acces la tratamente de ultimă generație, România este văzută ca una dintre cele mai bune țări în care să suferi de diabet. Însă depinde de care parte a baricadei privești. Pacienții și asociațiile care îi reprezintă atrag atenția că încă sunt probleme în ceea ce privește managementul diabetului atât la copii, cât și la adulți. Iar subfinanțarea caracteristică sistemului de sănătate își pune amprenta și asupra bolnavilor de diabet, explică Rodica Molnar, președinte ASCOTID – Asociația Copiilor și Tinerilor Diabetici – Mureș, într-un interviu pentru Centrul Antidiabetic.
Care sunt nevoile pacienților cu diabet care fac parte din ASCOTID?
Dacă mă întorc în timp, în urmă cu 18 ani, pentru că acolo începe povestea ASCOTID – nu aveam tratamente, nu aveam nici măcar PEN-urile de insulină sau insuline, nu mai vorbim despre testele de monitorizare a glicemiei (primeam un test /zi). Acum, după 18 ani, mă gândesc cât de multe s-au realizat pe Programul național de diabet. Vorbesc de faptul că avem și noi tehnologii de ultimă generație, ca în țările europene pe care le invidiam. Recunosc, cu ani în urmă, nu credeam că cei mici vor beneficia de senzori de monitorizare și pompe de insulină. Nu credeam că în Programul național de diabet se va discuta despre prioritizarea nu doar a copiilor, ci și a gravidelor și tinerilor pentru acordarea de senzori și pompe.
Însă, mai avem multe de făcut. România are în continuare o problemă vizavi de modul de acordare, de ritmicitatea cu care se alocă aceste dispozitive și consider că este puțin subfinanțat programul național din punctul de vedere al tehnologiilor. Și toți pacienții din România au dreptul să beneficieze de aceste tehnologii. În ceea ce privește diabetul de tip 2, trebuie să vorbim despre nevoia de monitorizare a a glicemiei, pentru că bolnavii nu primesc glucometre și teste, dar și despre decontarea educației pacienților. Aceste lucruri încă trebuie rezolvate pe programul național de diabet.
Cum se reflectă această subfinanțare asupra pacienților?
Un copil ar trebui să beneficieze și de senzorii de monitorizare a glicemiei și de pompele care administrează insulina. Dar acestea se acordă foarte încet – există liste de așteptare pentru că nu sunt fonduri alocate. Copiii cu diabet nu au timp să aștepte. Pacienții cu diabet ajung, în timp, să dezvolte complicații. Pe Programul Național de Diabet s-au alocat fondurile separat, s-au împărțit cele două programe (diabet tip 1 și diabet tip 2), ceea ce este un lucru îmbucurător. Dar acordarea tehnologiilor a pornit greu pentru că a fost multă reticență: nu erau pregătiți medicii, nu erau centre care să facă montarea acestor dispozitive. Am parcurs aceste etape. Acum cred că a venit momentul să nu mai fie sincope. Din păcate, aceste lucruri se petrec la spitalele județene unde se montează dispozitivele și cadrele medicale de fiecare dată motivează că nu sunt bani alocați. Când noi ne adresăm Casei de sănătate ni se spune că s-au alocat bani, iar spitalele n-au făcut achiziții. Cred că nu este treaba pacientului, a asociațiilor de pacienți să meargă să întrebe, deși noi cam asta facem.
Știm că educația pentru sănătate, pentru prevenția diabetului și a complicațiilor este extrem de importantă. Cum ar trebuie să se deruleze o campanie de educație pentru a fi eficientă? Cine ar trebui să se ocupe de astfel de activități?
Una din activitățile noastre de bază și pentru care am înființat Asociația a fost să luptăm pentru a primi tratamente și servicii decontate de casa de asigurări și să contribuim la educarea pacientului, pentru că nici el la rândul lui nu a fost educat suficient în cabinet, știind că o consultație durează 15 minute. Știți foarte bine că nu se decontează educația pacientului și atunci el pleacă acasă cu rețetă și revine peste trei luni. Iar noi, ca asociație, încercăm să îi educăm, să îi informăm, să îi îndrumăm acolo unde sunt medici care alocă mai mult timp acestor pacienți, care chiar sunt interesați de starea lor de sănătate. Este mult mai ușor să faci prevenție decât să tratezi complicații, asta se spune mereu, însă nu se iau măsuri.
ASCOTID Mureș are în fiecare an programe de educație pentru pacienți. Toată activitatea noastră se desfășoară la Centrul de educație și informare pentru Pacienții cu Diabet care este acreditat de Ministerul Muncii.
