Diagnosticul de diabet nu este doar al persoanei în cauză, ci și al familiei

cristina-petrut.jpg

Eforturile de acceptare și gestionare a diabetului sunt de cele mai multe ori o muncă a echipei numite familie.

Pentru copilul diagnosticat cu diabet, familia este primul sprijin. Familia îl învață pe cel mic cum să își ia tratamentul, cum să adopte un stil de viață sănătos, cum să accepte boala. Tocmai din acest motiv, tema Zilei Mondiale a Diabetului din acest an este ”Diabetul și Familia”. ” Odată diagnosticat, diabetul devine în sine un membru al familiei. Nu este unul dorit, nici iubit, dar este unul care rămâne prezent în momentele frumoase, în cele grele și chiar și în cele de rutină”, spune Cristina Petruț, care explică, pentru cititorii Centrului Antidiabetic, cât de importantă este familia pentru o persoană cu diabet, așa cum este și ea.

”Fiind diagnosticată cu diabet în copilărie, consider că familia este aceea care m-a ajutat să depășesc toate momentele mele de cumpănă legate de viața cu diabet. În mijlocul familiei am învățat ce înseamnă a accepta să trăiesc cu diabet în fiecare zi, ce înseamnă să lupt pentru a-mi gestiona diabetul în cel mai bun mod cu putință și totodată, cum să îmi trăiesc viața dincolo de această patologie. Părinții și fratele meu sunt aceia care m-au ascultat, au decis să învățăm împreună câți carbohidrați au alimentele și cum să îmi administrez dozele de insulină și deopotrivă sunt cei care mă certau atunci când pierdeam controlul și uitam să mai am grijă de mine. Chiar și astăzi, după 17 ani de diabet, mama mă susține la fiecare pas și mă ajută să îmi pun senzorul în braț, îmi amintește să îmi schimb cateterul, tata este cel căruia mă mai plâng câteodată când obosesc, părinții îmi amintesc înainte de fiecare călătorie să nu uit să îmi iau cu mine insulina, consumabilele și baterie la pompă, iar fratele meu adesea intervine când observă că am o glicemie mai mare și mă ceartă că nu am grijă de mine sau aleargă să îmi aducă un plic de zahăr când am hipoglicemie. Interesant este faptul că în urmă cu câțiva ani, părinții mei au fost diagnosticați cu diabet zaharat tip 2, fiind amândoi insulinotratați, așa încât, într-adevăr, diabetul este parte din familia noastră, îi acordăm atenție în fiecare zi și încercăm să obținem cele mai bune rezultate împreună”.

Diabetul este o condiție medicală complexă ce presupune un management zilnic prin tratament precris, alimentație echilibrată și activitate fizică regulată. Pe lângă acestea, diabetului îi sunt asociate o serie de aspecte psihologice precum distres, depresie, anxietate, burnout, tulburări alimentare datorită dificultăților de gestionare zilnică a acestei patologii.

”Diabetul afectează persoanele din toate categoriile de vârstă, iar diagnosticul nu este doar al persoanei în cauză, ci și al familiei. Întreaga viață de familie se schimbă în momentul în care un membru are diabet. Familia este aceea care încearcă de cele mai multe ori să diminueze povara celui cu diabet prin a-l ajuta în gestionarea zilnică a bolii. Familia este aceea care își va schimba stilul alimentar pentru a nu-l face pe cel cu diabet să simtă că este diferit când stau împreună la masă, tot familia este aceea care va calcula carbohidrații și dozele de insulină împreună cu cel cu diabet, care va iniția diverse activități fizice și cel mai important, persoana cu diabet se va simți de fiecare dată în siguranță în mijlocul familiei pentru a împărtăși greutățile, provocările zilnice cu această patologie și vor încerca să găsească împreună o soluție. Mai mult decât atât, este la fel de esențial de menționat faptul că prevenția diabetului este tot o responsabilitate a familei deoarece comportamentele alimentare și resonsabilitatea efectuării activității fizice regulate  de multe ori se învață sau se promovează acasă”, completează Cristina Petruț.

scroll to top